Autismul este o tulburare neurodezvoltată caracterizată prin probleme majore de comunicare, abilități sociale și comportamente repetitive. Este diagnosticat în principal până la vârsta de 3 ani. Cauzele autismului sunt multifactoriale. În prezent, se consideră că acestea sunt în principal factori genetici, epigenetici și de mediu. Multe zone ale creierului copiilor cu autism prezintă anomalii, inclusiv cerebelul, hipocampul, cortexul parietal și frontal.
Se acordă o atenție din ce în ce mai mare influenței dezechilibrului mineral asupra modificărilor epigenetice la copiii cu autism (1). La naștere, o optime din greutatea corpului nostru este reprezentată de creier. El consumă, de asemenea, peste o treime din energia de care dispunem. Pe măsură ce creștem, aceste proporții se schimbă. Cu toate acestea, celulele nervoase sunt cele mai „flămânde” în perioada preșcolară. La un copil de patru ani, jumătate din energia obținută din alimente este destinată creierului, unde se formează un număr record de conexiuni. Tocmai atunci trebuie să ne asigurăm că copilul nostru are o bună mineralizare.
Recent, în cazul copiilor cu TSA, se pune accent pe modificările epigenetice care duc la scăderea expresiei genelor ce codifică reelină (2). Aceasta este o proteină care joacă un rol esențial în dezvoltarea neurologică și în plasticitatea sinaptică postnatală. Reelină joacă un rol în patogeneza tulburărilor din spectrul autist (TSA) (3). Expresia genei Reelin (RELN) este semnificativ redusă la copiii cu TSA, atât în creier, cât și la nivel periferic. Hiper-metilarea promotorului genei RELN, observată la copiii cu autism, a fost identificată post-mortem și în creierul pacienților cu schizofrenie și tulburare bipolară.
Deficiențele frecvente de zinc și magneziu și nivelurile crescute de metale grele precum aluminiu, plumb, arsen și mercur par a fi critice în procesele neurodezvoltării în această perioadă. Ele pot avea un impact esențial asupra modificărilor epigenetice.
De ce sunt mineralele atât de importante și de ce ar trebui să le testăm nivelul?
Mineralele pot fi comparate cu „bujii” ale vieții noastre. Ele sunt cofactori pentru aproape toate enzimele din corpul nostru. Fără enzime, organismul nostru nu poate funcționa. Esențial este nu doar aportul de minerale în dietă, ci și raportul dintre ele. Înțelegerea tulburărilor neurodezvoltării la copiii cu autism necesită cunoașterea influenței dezechilibrelor minerale asupra proceselor de acetilare a histonelor și metilare a ADN-ului. Deficiențele de zinc și magneziu încetinesc procesele de demetilare a ADN-ului și acetilare a histonelor, iar aceste minerale sunt necesare pentru funcționarea corespunzătoare a metiltransferazelor și demetilazelor. La modificările epigenetice se adaugă și modificările genetice denumite SNP (polimorfisme ale nucleotidului unic). Combinația acestor modificări determină eficiența enzimelor care metilează ADN-ul și histonele. Nu putem influența polimorfismul genelor noastre – le moștenim de la părinți. Însă epigenetica este influențabilă, iar o mineralizare bună, printr-o alimentație echilibrată, este esențială. Totuși, în cazul copiilor cu autism, alimentația selectivă și dietele restrictive sunt frecvente, ceea ce face ca evaluarea mineralizării să fie un pas-cheie în suportul terapeutic.
Analiza minerală a părului (EHA) ne arată nivelurile mineralelor precum: calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fier, cupru, zinc, crom, seleniu și multe altele. De asemenea, ne arată nivelul metalelor grele. Știm deja că mineralele sunt esențiale pentru metabolismul nostru. Calciul, de exemplu, este necesar pentru mineralizarea oaselor și dinților. Însă puțini știu că poate apărea așa-numita transmineralizare, când calciul se depune în țesuturi unde poate provoca daune – inclusiv în plăcile de aterom. Excesul de calciu în creier poate împiedica copilul să se liniștească. Trebuie să ne concentrăm nu doar pe eliminarea metalelor grele, care încetinesc metabolismul, ci și pe eliminarea mineralelor „bune” care se află în locuri nepotrivite, precum calciul.
Toate mineralele acționează în perechi și se influențează reciproc. Excesul unui mineral poate reduce absorbția partenerului său. Magneziul este antagonistul mercurului. Un nivel bun de magneziu protejează împotriva depozitelor de mercur. Un alt exemplu este aportul ridicat de calciu, care reduce absorbția intestinală a zincului (influențând procesele de metilare) (4). În termeni practici: cu cât mai mulți „brânzici” în dietă, cu atât mai puțină absorbție de zinc – un element esențial pentru pepsină (enzima ce descompune proteinele în stomac), pancreas, hipofiză și metilare.
Care sunt cei mai frecvenți factori care duc la dezechilibre minerale:
- Dietă săracă în minerale.
- Disbioze intestinale care reduc absorbția și digestia.
- Stresul, care reduce nivelul mineralelor, în special al magneziului și zincului.
- Expunerea excesivă la metale grele, care înlocuiesc mineralele în enzime și interferează cu absorbția lor.
- Infecții bacteriene și virale cronice, care duc la pierderea mineralelor.
- Aditivi toxici în alimente, de exemplu margarine sau grăsimi vegetale hidrogenate cu metale grele.
- Apă potabilă contaminată cu clor, aluminiu, fluor sau, uneori, cupru.
- Stil de viață sedentar și lipsa somnului.
„Copiii cu creiere înfometate” este o carte considerată biblia de mii de familii cu copii autiști din întreaga lume. Autoarea arată că TSA sunt tulburări biomedicale complexe cauzate de o subnutriție semnificativă a creierului. Problema principală nu este lipsa macronutrienților, ci dezechilibrele minerale cauzate de disbioze, intestin permeabil, tulburări de digestie și absorbție. Aceasta este amplificată de alimentația selectivă și obiceiurile familiale.
Datorită cercetărilor Dr. Paul Eck (considerat părintele terapiei dietetice moderne), inclusiv în ceea ce privește identificarea prin EHA a toleranței la carbohidrați – dacă organismul are tendință spre hipoglicemie sau hiperglicemie – corectarea nivelurilor minerale poate îmbunătăți funcționarea creierului prin oxigenare. Dr. Paul Eck avea o abordare holistică și utiliza EHA în acest scop.
Ce ne poate arăta analiza EHA?
O analiză EHA bine interpretată poate oferi informații valoroase despre tendințele de sănătate și, la copii și vârstnici, corelează foarte bine cu simptomele. Dezechilibrele pot fi corectate prin normalizarea nivelurilor minerale. Cu cât aflăm mai devreme despre „punctele slabe” ale corpului nostru, cu atât mai mari șanse avem la o viață sănătoasă. În cazul copiilor cu autism, EHA oferă posibilitatea de a sprijini corect dezvoltarea creierului.
EHA ne permite să determinăm:
- Nivelul metalelor grele toxice.
- Deficiențele și dezechilibrele minerale.
- Tipul metabolic: rapid, lent sau mixt.
- Funcția glandelor suprarenale.
- Funcția tiroidei.
- Relația sistemului nervos autonom: simpatic vs. parasimpatic.
- Metabolismul proteinelor: catabolism vs. anabolism.
- Nivelul energetic.
- Capacitatea antioxidantă.
- Toleranța la carbohidrați, intoleranța la glucoză vs. hipoglicemia.
Fiecare copil are deficiențele sale specifice, care pot fi determinate prin analiza părului. Un copil poate avea nevoie de sprijin pentru tiroida hipoactivă (lipsa hormonilor tiroidieni poate cauza simptome autiste), altul poate avea nevoie de întărirea apărării antioxidante.
De ce sunt mineralele atât de importante și de ce trebuie testate?
Nivelul mineralelor din sânge este menținut relativ constant. Fluctuațiile mari ale nivelurilor de minerale, glucoză sau hormoni ar putea avea efecte negative severe asupra organelor sensibile, inclusiv creierul. Dacă, de exemplu, nivelul calciului din sânge scade prea mult, organismul îl extrage din oase. Astfel, o persoană poate avea osteoporoză, chiar dacă nivelul calciului seric este normal. Similar, nivelul magneziului poate părea normal în sânge, dar poate fi scăzut în țesuturi – ceea ce cauzează probleme cu relaxarea sau detoxifierea metalelor grele.
Părul este un țesut prin care se elimină mineralele în exces. Cele care lipsesc nu vor apărea în păr. Părul și alte țesuturi sunt rezervoare de minerale, un fel de „magazie”. Dacă rezervele sunt scăzute, le vom observa mai întâi în păr, nu în sânge.
Nivelurile de minerale din sânge pot varia în funcție de momentul recoltării, de alimentația anterioară, activitatea fizică sau chiar starea de spirit. În păr, vedem ceea ce s-a întâmplat în ultimele 2-3 luni.
O bună practică dietetică spune: „Test, not guess” – adică testează, nu ghici. Un dietetician cu experiență ar trebui să recomande analize precum EHA pentru a stabili corect dieta sau suplimentarea copiilor cu autism.
Bibliografie:
- Assessment of Infantile Mineral Imbalances in Autism Spectrum Disorders (ASDs)
Hiroshi Yasuda and Toyoharu Tsutsui Int. J. Environ. Res. Public Health 2013, 10, 6027-6043. - The role of Reelin in pathology of autism, S H Fatemi. Molecular Psychiatry (2002) 7, 919 920.
- Differential methylation at the RELN gene promoter in temporal cortex from autistic and typically developing post-puberal subjects Lintas C, Sacco R, Persico AM. J Neurodev Disord. 2016 Apr 29;8:18.
- Zinc in Gut-Brain Interaction in Autism and Neurological Disorders
Guillermo Vela, Peter Stark, Michael Socha, Ann Katrin Sauer, Simone Hagmeyer, and Andreas M. Grabrucker , Neural Plast. 2015 Mar 23. 2015: 972791.
Autor: dr Anna Romaniuk, microbiolog, imunolog, psihodietetician
www.dietafeingolda.pl